|
Ralu
Moderator
Data inscrierii: 05/Sep/2007
Mesaje: 16
|
 Trimis: 06/09/2007 12:40 Titlul subiectului: Cum sa fii un parinte bun |
 |
|
Familia are rolul cel mai important in dezvoltarea fizica, psihica si sociala a copilului, in structurarea unei personalitati armonioase a copilului si in formarea imaginii de sine si despre lume. Pentru a deveni un adult adaptat si echilibrat, copilul are nevoie de dragoste, de o atmosfera echilibrata, ferita de tensiuni, conflicte, bazata pe atasament si respect intre membrii familiei.
Ce este bine sa facem, ca parinti?
In perioada prenatala, parintii pot deja sa comunice cu copilul - ii pot vorbi, ii pot canta, il pot alinta mangaind abdomenul mamei (iar bebelusul va va raspunde  ).
In primul an de viata , cererile si satisfacerea nevoilor copilului sunt excepțional de solicitante si uneori adultii se simt depasiti, nu mai pot face fata si reactioneaza in mod negativ.
La mama pot aparea stari depresive, hipervigilenta anxioasa in ingrijirea copilului, nervozitate, irascibilitate.
Tatal se poate simti neglijat si frustrat ca toata atentia si grija este orientata numai spre copil.
Ce puteti face?
- respectati ritmurile de somn, alimentatie si joc ale copilului. Astfel copilul se va simti bine, nu va fi agitat si nu va va solicita suplimentar, iar dvs, ca parinti, va veti simti bine.
- aveti rabdare pana cand copilul se va adapta noului mediu caruia trebuie sa ii faca fata - pentru el totul este nou (zgomote, lumini, mirosuri, atingeri pe care nu le cunoaste si care ii pot provoca emotii si neliniste).
- creati un mediu placut, linistit si relaxant in camera copilului, incercati sa nu il obositi cu extraordinar de multe vizite zgomotoase din primele zile de viata. Puteti sa ii puneti muzica linistitoare (sau o cutiuta muzicala), puteti sa vorbiti cu el cand treceti pe langa patutul sau.
- foarte important, contrar a ceea ce recomanda unii specialisti  , NU IGNORATI NEVOILE LUI MANIFESTATE PRIN AGITATIE SAU PLANS!! Daca acestea sunt prea manifeste si toleranta dvs este redusa, incercati sa nu tipati la bebelus, sa nu il bruscati, pentru ca acest fapt il va agita si mai mult si poate provoca chiar si hemoragie cerebrala, in unele cazuri.
Imi amintesc ca ni s-a spus asta in facultate, la un curs de psihologia dezvoltarii: prin plans, bebelusul dvs isi manifesta o nevoie - ii este foame, frig, somn sau are necesitate de afectiune (si aceasta este o adevarata trebuință a copilului, nu doar un capriciu!!). Singurul mod prin care el poate comunica cu dvs este plansul, in primele luni de viata. Daca va plange pentru ca are nevoie de ceva si nu va fi bagat in seama, copilul va ajunge sa isi piarda increderea in fortele sale (va constata ca nu este in stare sa obtina ceea ce are nevoie).
Stiu ca acum au aparut tot felul de metode gen "controlled crying", cand bebelusii sunt inchisi singuri intr-o camera si lasati sa planga ore in sir, dar eu va sfatuiesc sa nu le folositi....  Nu este aceasta cea mai buna metoda de a creste un bebelus fericit, multumit, care sa aiba incredere in sine si care sa aiba siguranta ca face cu adevarat parte dintr-o familie in care mami si tati il iubesc!!
_________________
Ralu |
|
Mesaje private
Autentificare
Educatie
